45. Soarele s’a întunecat, și perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt prin mijloc.
46. Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mînile Tale Îmi încredințez duhul!“ Și cînd a zis aceste vorbe Și-a dat duhul.
47. Sutașul, cînd a văzut ce se întîmplase, a slăvit pe Dumnezeu, și a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!“
48. Și tot norodul, care venise la priveliștea aceea, cînd a văzut cele întîmplate, s’a întors, bătîndu-se în piept.
49. Toți cunoscuții lui Isus și femeile, cari-L însoțiseră din Galilea, stăteau departe, și se uitau la cele ce se petreceau.
50. Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun și evlavios,
51. care nu luase parte la sfatul și hotărîrea celorlalți. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu.
52. Omul acesta s’a dus la Pilat, și a cerut trupul lui Isus.
53. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într’o pînză de in, și L-a pus într’un mormînt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
54. Era ziua Pregătirii, și începea ziua Sabatului.
55. Femeile, cari veniseră cu Isus din Galilea, au însoțit pe Iosif; au văzut mormîntul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
56. s’au întors, și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s’au odihnit, după Lege.