39. Unul din tîlharii răstigniți Îl batjocorea, și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mîntuiește-Te pe Tine însuți, și mîntuiește-ne și pe noi!“
40. Dar celalt l-a înfruntat, și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești supt aceeaș osîndă?
41. Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n’a făcut nici un rău.“
42. Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine, cînd vei veni în Împărăția Ta!“
43. Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.“
44. Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s’a făcut întunerec peste toată țara, pînă la ceasul al nouălea.
45. Soarele s’a întunecat, și perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt prin mijloc.
46. Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mînile Tale Îmi încredințez duhul!“ Și cînd a zis aceste vorbe Și-a dat duhul.
47. Sutașul, cînd a văzut ce se întîmplase, a slăvit pe Dumnezeu, și a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!“
48. Și tot norodul, care venise la priveliștea aceea, cînd a văzut cele întîmplate, s’a întors, bătîndu-se în piept.
49. Toți cunoscuții lui Isus și femeile, cari-L însoțiseră din Galilea, stăteau departe, și se uitau la cele ce se petreceau.
50. Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun și evlavios,