62. Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele.
63. Zaharia a cerut o tăbliță de scris, și a scris, zicînd: „Numele lui este Ioan.“ Și toți s’au minunat.
64. În clipa aceea, i s’a deschis gura, i s’a deslegat limba, și el vorbea și binecuvînta pe Dumnezeu.
65. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.
66. Toți ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?“ Și mîna Domnului era într’adevăr cu el.
67. Zaharia, tatăl lui, s’a umplut de Duhul Sfînt, a proorocit, și a zis:
68. „Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său.
69. Și ne-a ridicat o mîntuire puternică (Grecește: un corn de mîntuire.) în casa robului Său David,
70. cum vestise prin gura sfinților Săi prooroci, cari au fost din vechime; –
71. mîntuire de vrăjmașii noștri și din mîna tuturor celor ce ne urăsc!
72. Astfel Își arată El îndurarea față de părinții noștri, și Își aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt,
73. potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,
74. că, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
75. trăind înaintea Lui în sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții noastre.
76. Și tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui,
77. și să dai poporului Său cunoștința mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; –
78. datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime,
79. ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul și în umbra morții, și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!“
80. Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii pînă în ziua arătării lui înaintea lui Israel.