13. dar și faptul că un om mănîncă și bea și duce un trai bun în mijlocul întregei lui munci, este un dar dela Dumnezeu.
14. Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceeace face El nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut, și că Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El.
15. Ce este, a mai fost, și ce va fi, a mai fost; și Dumnezeu aduce iarăș înapoi ce a trecut.
16. Am mai văzut supt soare că în locul rînduit pentru judecată domnește nelegiuirea, și că în locul rînduit pentru dreptate este răutate.
17. Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu va judeca și pe cel bun și pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru și pentru orice faptă.“
18. Am zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să-i cerce Dumnezeu, și ei înșiși să vadă că nu sînt decît niște dobitoace.
19. Căci soarta omului și a dobitocului este aceeaș; aceeaș soartă au amîndoi; cum moare unul, așa moare și celalt, toți au aceeaș suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune.
20. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărînă, și toate se întorc în țărînă.
21. Cine știe dacă suflarea omului se suie în sus, și dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pămînt?
22. Așa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?