8. Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, și cine surpă un zid, va fi mușcat de un sarpe.
9. Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, și cine despică lemne este în primejdie.
10. Cînd se tocește ferul, și rămîne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înțelepciune.
11. Cînd mușcă șarpele, fiindcă n’a fost vrăjit, vrăjitorul n’are niciun cîștig din meșteșugul lui.
12. Cuvintele unui înțelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.
13. Cel dintîi cuvînt care-i iese din gură este nebunie, și cel din urmă este o nebunie și mai rea.
14. Nebunul spune o mulțime de vorbe, măcarcă omul nu știe ce se va întîmpla, și cine-i va spune ce va fi după el?
15. Truda nebunului obosește pe celce nu cunoaște drumul spre cetate.
16. Vai de tine, țară, al cărei împărat este un copil, și ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineață!
17. Ferice de tine țară, al cărei împărat este de neam mare, și ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție!
18. Cînd mînile sînt leneșe, se lasă grinda, și cînd se lenevesc mînile, plouă în casă.