9. Dintr’unul din ele a crescut un corn mic, care s’a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, și spre țara cea minunată.
10. S’a înălțat pînă la oștirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oștirea aceasta și din stele, și le-a călcat în picioare.
11. S’a înălțat pînă la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată, și i-a surpat locul locașului său celui sfînt.
12. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, și a izbutit în ce a început.
13. Am auzit pe un sfînt vorbind; și un alt sfînt a întrebat pe celce vorbea: „În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaș și oștirea?“
14. Și el mi-a zis: „Pînă vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sfîntul Locaș va fi curățit!“
15. Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, și căutam s’o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfățișarea unui om.
16. Și am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile, tîlcuiește-i vedenia aceasta.“
17. El a venit atunci lîngă locul unde eram; și la apropierea lui, m’am înspăimîntat, și am căzut cu fața la pămînt. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfîrșitului!“
18. Pe cînd îmi vorbea el, am căzut cu fața la pămînt leșinat. El m’a atins, și m’a așezat iarăș în picioare în locul în care mă aflam.
19. Apoi mi-a zis: „Iată, îți arăt ce se va întîmpla la vremea de apoi a mîniei, căci vedenia aceasta privește vremea sfîrșitului.
20. Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sînt împărații Mezilor și Perșilor.
21. Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat.
22. Cele patru coarne cari au crescut în locul acestui corn frînt, sînt patru împărății, cari se vor ridica din neamul acesta, dar cari nu vor avea atîta putere.