15. Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, și căutam s’o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfățișarea unui om.
16. Și am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile, tîlcuiește-i vedenia aceasta.“
17. El a venit atunci lîngă locul unde eram; și la apropierea lui, m’am înspăimîntat, și am căzut cu fața la pămînt. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfîrșitului!“
18. Pe cînd îmi vorbea el, am căzut cu fața la pămînt leșinat. El m’a atins, și m’a așezat iarăș în picioare în locul în care mă aflam.
19. Apoi mi-a zis: „Iată, îți arăt ce se va întîmpla la vremea de apoi a mîniei, căci vedenia aceasta privește vremea sfîrșitului.