1. În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte.
2. Cînd am avut vedenia aceasta, mi s’a părut că eram la capitala Susa, în ținutul Elam; și în timpul vedeniei mele, mă aflam lîngă rîul Ulai.
3. Am ridicat ochii, m’am uitat, și iată că într’un rîu stătea un berbece, și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decît celălalt, și cel mai înalt a crescut cel din urmă.
4. Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mînă; ci el făcea ce voia, și a ajuns puternic.
5. Pe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap dela apus, și a cutreierat toată fața pămîntului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi.
6. A venit pînă la berbecele care avea coarne, și pe care-l văzusem stînd în rîu, și s’a repezit asupra lui cu toată puterea lui.
7. L-am văzut cum s’a apropiat de berbece, s’a arunct încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, și i-a frînt amîndouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l-a trîntit la pămînt, și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbece din mîna lui.
8. Țapul însă a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost puternic de tot i s’a frînt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vînturi ale cerurilor.
9. Dintr’unul din ele a crescut un corn mic, care s’a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, și spre țara cea minunată.
10. S’a înălțat pînă la oștirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oștirea aceasta și din stele, și le-a călcat în picioare.
11. S’a înălțat pînă la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată, și i-a surpat locul locașului său celui sfînt.
12. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, și a izbutit în ce a început.
13. Am auzit pe un sfînt vorbind; și un alt sfînt a întrebat pe celce vorbea: „În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaș și oștirea?“
14. Și el mi-a zis: „Pînă vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sfîntul Locaș va fi curățit!“
15. Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, și căutam s’o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfățișarea unui om.
16. Și am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile, tîlcuiește-i vedenia aceasta.“