21. a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s’a făcut ca a fiarelor, și a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănînce iarbă ca la boi, și trupul i-a fost udat cu roua cerului, pînă cînd a recunoscut că Dumnezeul cel Prea Înalt stăpînește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea.
22. Dar tu, Belșațar, fiul lui, nu ți-ai smerit inima, măcarcă ai știut toate aceste lucruri.
23. Ci te-ai înălțat împotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse înaintea ta, și ați băut vin cu ele, tu și mai marii tăi, nevestele și țiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fer, de lemn și de piatră, cari nici nu văd, nici n’aud, și nici nu pricep nimic, și n’ai slăvit pe Dumnezeul în mîna căruia este suflarea ta și toate căile tale!
24. De aceea a trimes El acest cap de mînă, care a scris scrierea aceasta.
25. Iată însă scrierea care a fost scrisă: „Numărat, numărat, cîntărit, și împărțit!“.
26. Și iată tîlcuirea acestor cuvinte. Numărat, înseamnă că Dumnezeu ți-a numărat zilele domniei, și i-a pus capăt.
27. Cîntărit, înseamnă că ai fost cîntărit în cumpănă și ai fost găsit ușor!
28. Împărțit, înseamnă că împărăția ta va fi împărțită, și dată Mezilor și Perșilor!“
29. Îndată, Belșatar a dat poruncă, și au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănțișor de aur la gît, și au dat de știre că va avea locul al treilea în cîrmuirea împărăției.
30. Dar chiar în noaptea aceea, Belșațar, împăratul Haldeilor, a fost omorît.
31. Și a pus mîna pe împărăție Dariu, Medul, care era în vîrstă de șasezeci și doi de ani.