3. Cît de mari sînt semnele Lui și cît de puternice sînt minunile Lui! Împărăția Lui este o împărăție vecinică, și stăpînirea Lui dăinuiește din neam în neam!
4. Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit în casa mea, și fericit în palatul meu.
5. Am visat un vis, care m’a înspăimîntat; gîndurile de cari eram urmărit în patul meu și vedeniile duhului meu mă umpleau de groază.
6. Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toți înțelepții Babilonului, ca să-mi tîlcuiască visul.
7. Îndată au venit vrăjitorii, cititorii în stele, Haldeii și ghicitorii. Le-am spus visul, și nu mi l-au putut tîlcui.
8. La urmă de tot, s’a înfățișat înaintea mea Daniel, numit Beltșațar, după numele dumnezeului meu, și care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți. I-am spus visul, și am zis:
9. – „Beltșațare, căpetenia vrăjitorilor, știu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinți, și că pentru tine nici o taină nu este grea; deci tîlcuiește-mi vedeniile, pe cari le-am avut în vis.
10. Iată vedeniile cari mi-au trecut prin cap, cînd eram în pat. Mă uitam, și iată că în mijlocul pămîntului era un copac foarte înalt.
11. Copacul acesta s’a făcut mare și puternic, vîrful lui se înălța pînă la ceruri, și se vedea dela marginile întregului pămînt.
12. Frunza lui era frumoasă, și avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toți; fiarele cîmpului se adăposteau supt umbra lui, păsările cerului își făceau cuibul în ramurile lui, și orice făptură vie se hrănea din el.
13. În vedeniile cari-mi treceau prin cap, în patul meu, mă uitam, și iată că s’a pogorît din ceruri un străjer sfînt.
14. El a strigat cu putere și a vorbit așa: „Tăiați copacul, și rupeți ramurile; scuturați-i frunza și risipiți roadele; fugăriți fiarele de supt el, și păsările din ramurile lui!
15. Dar trunchiul cu rădăcinile lui, lăsați-l în pămînt, și legați-l cu lanțuri de fer și de aramă, în iarba de pe cîmp, ca să fie udat de roua cerului, și să fie la un loc cu fiarele în iarba pămîntului.
16. Inima lui de om i se va preface într’o inimă de fiară, și vor trece șapte vremuri peste el.
17. Hotărîrea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor, și pusă la cale înaintea sfinților, ca să știe cei vii că Cel Prea Înalt stăpînește peste împărăția oamenilor, că o dă cui îi place, și înalță pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!“
18. Iată visul pe care l-am visat, eu, împăratul Nebucadnețar. Tu, Beltșațar, tîlcuiește-l, fiindcă toți înțelepții din împărăția mea nu pot să mi-l tîlcuiască; tu însă poți, căci ai în tine duhul dumnezeilor sfinți.“
19. Atunci Daniel, numit Beltșațar, a rămas uimit o clipă, și gîndurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvîntul, și a zis: „Beltșațare, să nu te turbure visul și tîlcuirea!“. Și Beltșațar a răspuns: „Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmașii tăi, și tîlcuirea lui pentru protivnicii tăi!