18. Sirienii s’au pogorît la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Lovește, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.“ Și Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvîntul lui Elisei.
19. Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea, și nu este aceasta cetatea; veniți după mine, și vă voi duce la omul pe care-l căutați.“ Și i-a dus la Samaria.
20. Cînd au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă!“ Și Domnul le-a deschis ochii, și au văzut că erau în mijlocul Samariei.
21. Împăratul lui Israel, văzîndu-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?“
22. „Să nu-i măcelărești“, a răspuns Elisei. „Obicinuiești tu oare să măcelărești pe aceia pe cari îi iei prinși cu sabia și cu arcul tău? Dă-le pîne și apă, ca să mănînce și să bea; apoi să se ducă la stăpînul lor.“
23. Împăratul lui Israel le-a dat un prînz mare, și ei au mîncat și au băut; apoi le-a dat drumul, și au plecat la stăpînul lor. Și oștile Sirienilor nu s’au mai întors pe ținutul lui Israel.
24. După aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strîngîndu-și toată oștirea, s’a suit și a împresurat Samaria.
25. În Samaria a fost o mare foamete, și atît de mult au strîmtorat-o încît un cap de măgar prețuia optzeci de sicli de argint, și un sfert de cab de găinaț de porumbel cinci sicli de argint.