6. A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia așa: „Acum, cînd vei primi scrisoarea acasta, vei știi că îți trimet pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.“
7. După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel și-a rupt hainele, și a zis: „Oare sînt eu Dumnezeu, ca să omor și să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută prilej de ceartă cu mine.“
8. Cînd a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel și-a sfîșiat hainele, a trimes să spună împăratului: „Pentruce ți-ai sfîșiat hainele? Lasă-l să vină la mine, și va ști că este un prooroc în Israel.“
9. Naaman a venit cu caii și cu carul lui, și s’a oprit la poarta casei lui Elisei.
10. Elisei a trimes să-i spună printr’un sol: „Du-te, și scaldă-te de șapte ori în Iordan; și carnea ți se va face sănătoasă, și vei fi curat.“
11. Naaman s’a mîniat, și a plecat, zicînd: „Eu credeam că va ieși la mine, se va înfățișa el însuș, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, își va duce mîna pe locul rănii, și va vindeca lepra.
12. Nu sînt oare rîurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decît toate apele lui Israel? N’aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?“ Și s’a întors și a plecat plin de mînie.
13. Dar slujitorii lui s’au apropiat să-i vorbească, și au zis: „Părinte, dacă proorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atît mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: „Scaldă-te, și vei fi curat.“
14. S’a pogorît atunci și s’a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvîntul omului lui Dumnezeu; și carnea lui s’a făcut iarăș cum este carnea unui copilaș, și s’a curățit.
15. Naaman s’a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Cînd a ajuns, s’a înfățișat înaintea lui, și a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pămîntul, decît în Israel. Și acum, primește, rogu-te, un dar din partea robului tău.“
16. Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sînt, că nu voi primi.“ Naaman a stăruit de el să primească, dar el n’a vrut.
17. Atunci Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primești tu, îngăduie să se dea robului tău pămînt cît pot duce doi catîri; căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului.
18. Iată totuș ce rog pe Domnul să ierte robului tău: cînd stăpînul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo și se sprijinește pe mîna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon: să ierte Domnul pe robul tău, cînd mă voi închina în casa lui Rimon!“
19. Elisei i-a zis „Du-te în pace.“$După ce a plecat Naaman dela Elisei și a fost la o depărtare bunicică,
20. Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpînul meu a cruțat pe Sirianul acela Naaman, și n’a primit din mîna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, și voi căpăta ceva dela el.“
21. Și Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, cînd l-a văzut alergînd după el, s’a dat jos din car ca să-i iasă înainte, și a zis: „Este bine totul?“
22. El a răspuns: „Totul este bine. Stăpînul meu mă trimite să-ți spun: „Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii proorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint și două haine de schimb.“
23. Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea și ia doi talanți.“ A stăruit de el, și a legat doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, și a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi.