21. Căci Israel se deslipise de casa lui David, și făcuseră împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-i abătuse dela Domnul, și făcuse pe Israel să săvîrșească un mare păcat.
22. Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe cari le făcuse Ieroboam; nu s’au abătut dela ele,
23. pînă ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum vestise prin toți slujitorii Săi prooroci. Și Israel a fost dus în robie, departe de țara lui, în Asiria, unde a rămas pînă în ziua de azi.
24. Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat și din Sefarvaim, și i-a așezat în cetățile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpînire pe Samaria, și au locuit în cetățile ei.
25. Cînd au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, și Domnul a trimes împotriva lor niște lei, cari-i omorau!
26. Atunci au spus împăratului Asiriei: „Neamurile pe cari le-ai strămutat și le-ai așezat în cetățile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului țării, și El a trimes împotriva lor niște lei cari le omoară, pentrucă nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului țării.“
27. Împăratul Asiriei a dat următoarea poruncă: „Trimeteți pe unul din preoții pe cari i-ați luat de acolo în robie; să plece să se așeze acolo, și să le învețe felul în care să slujească Dumnezeului țării.“
28. Unul din preoții cari fuseseră luați robi din Samaria, a venit de s’a așezat la Betel, și le-a învățat cum să se teamă de Domnul.
29. Dar neamurile și-au făcut fiecare dumnezeii săi în cetățile pe cari le locuiau, și i-au așezat în templele idolești din înălțimile zidite de Samariteni.
30. Oamenii din Babilon au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cut au făcut pe Nergal, cei din Hamat au făcut pe Așima,
31. cei din Ava au făcut pe Nibhaz și Tartac; cei din Sefarvaim își ardeau copiii în foc în cinstea lui Adramelec și Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim.
32. Totodată se închinau și Domnului, și și-au făcut preoți ai înălțimilor, luați din tot poporul: preoții aceștia aduceau pentru ei jertfe în templele din înălțimi.
33. Astfel se închinau Domnului, dar slujeau în acelaș timp și dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutați.
34. Pînă în ziua de astăzi își urmează ei obiceiurile dela început: nu se închină Domnului, și nu se țin nici de legile și rînduielile lor, nici de legile și poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel.
35. Domnul făcuse legămînt cu ei, și le dăduse porunca aceasta: „Să nu vă temeți de alți dumnezei; să nu vă închinați înaintea lor, să nu le slujiți, și să nu le aduceți jertfe.