1. Adevărat este cuvîntul acesta: „Dacă rîvnește cineva să fie episcop, dorește un lucru bun.“
2. Dar trebuie ca episcopul (Sau: privighetor.) să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înțelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, în stare să învețe pe alții.
3. Să nu fie nici bețiv, nici bătăuș, nici doritor de cîștig mîrșav, ci să fie blînd, nu gîlcevitor, nu iubitor de bani;
4. să-și chivernisească bine casa, și să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința.
5. Căci dacă cineva nu știe să-și cîrmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?
6. Să nu fie întors la Dumnezeu de curînd, ca nu cumva să se îngîmfe și să cadă în osînda diavolului.
7. Trebuie să aibă și o bună mărturie din partea celor de afară, pentruca să nu ajungă de ocară, și să cadă în cursa diavolului.
8. Diaconii, deasemenea, trebuie să fie cinstiți, nu cu două fețe, nu băutori de mult vin, nu doritori de cîștig mîrșav:
9. ci să păstreze taina credinței într’un cuget curat.
10. Trebuiesc cercetați întîi, și numai dacă sînt fără prihană, să fie diaconi.
11. Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile.