1. Am ridicat din nou ochii și m-am uitat, și iată că patru care ieșeau dintre doi munți; și munții erau de aramă.
2. La carul dintâi erau niște cai roșii, la al doilea car, cai negri,
3. la al treilea car, cai albi, și la al patrulea car, cai bălțați și roșii.
4. Am luat cuvântul și am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceștia, domnul meu?”
5. Îngerul mi-a răspuns: „Aceștia sunt cele patru vânturi ale cerurilor care ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pământ.
6. Caii cei negri, înhămați la unul din care, s-au îndreptat spre țara de la miazănoapte, și cei albi au mers după ei; cei bălțați s-au îndreptat spre țara de miazăzi.”