1. Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; și după ce a șezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.
2. Apoi a început să vorbească și să-i învețe astfel:
3. „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!
4. Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!
5. Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!
6. Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!
7. Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
8. Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
9. Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!
10. Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor!
11. Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!
12. Bucurați-vă și înveseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.
13. Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni.
14. Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.
15. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă.