7. Când a auzit împăratul, s-a mâniat; a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea.
8. Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea.
9. Duceți-vă, dar, la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.”
10. Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți.
11. Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții; și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
12. „Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuțit.
13. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
14. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.”
15. Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
16. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor.
17. Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?”
18. Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor?
19. Arătați-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban.
20. El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?”
21. „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
22. Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.