14. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.”
15. Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
16. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor.
17. Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?”
18. Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor?
19. Arătați-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban.
20. El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?”
21. „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
22. Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.
23. În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
24. „Învățătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.”
25. Erau, dar, la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit; și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
26. Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.
27. La urmă, după ei toți, a murit și femeia.
28. La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.”
29. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.