20. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”
21. Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părțile Tirului și ale Sidonului.
22. Și iată că o femeie canaanită a venit din ținuturile acelea și a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac.”
23. El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Și ucenicii Lui s-au apropiat și L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”
24. Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
25. Dar ea a venit și I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”
26. Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!”
27. „Da, Doamne”, a zis ea, „dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”
28. Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credința Ta; facă-ți-se cum voiești.” Și fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
29. Isus a plecat din locurile acelea și a venit lângă Marea Galileii. S-a suit pe munte și a șezut jos acolo.
30. Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alți bolnavi. I-au pus la picioarele Lui, și El i-a tămăduit;
31. așa că noroadele se mirau, când au văzut că muții vorbesc, ciungii se însănătoșesc, șchiopii umblă, și orbii văd; și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32. Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile așteaptă lângă Mine și n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum.”
33. Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustiul acesta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?”
34. „Câte pâini aveți?”, i-a întrebat Isus. „Șapte”, I-au răspuns ei, „și puțini peștișori”.