3. Au venit la El niște oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inși.
4. Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus și, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.
5. Când le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!”
6. Unii din cărturari, care erau de față, se gândeau în inimile lor:
7. „Cum vorbește Omul acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?”
8. Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei și le-a zis: „Pentru ce aveți astfel de gânduri în inimile voastre?
9. Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îți sunt iertate”, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ți patul și umblă”?
10. Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele,