Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată

Marcu 14:6-19 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

6. Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace; de ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine;

7. căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.

8. Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.

9. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

10. Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoții cei mai de seamă ca să le vândă pe Isus.

11. Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.

12. În ziua dintâi a praznicului Azimelor, când jertfeau paștile, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănânci paștile?”

13. El a trimis pe doi din ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în cetate; acolo aveți să întâlniți un om ducând un ulcior cu apă: mergeți după el.

14. Unde va intra el, spuneți stăpânului casei: „Învățătorul zice: „Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc paștile cu ucenicii Mei?”

15. Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți pentru noi.”

16. Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit așa cum le spusese El; și au pregătit paștile.

17. Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.

18. Pe când ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.”

19. Ei au început să se întristeze și să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?”