52. dar el și-a lăsat învelitoarea și a fugit în pielea goală.
53. Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toți preoții cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii.
54. Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot; a șezut jos împreună cu aprozii și se încălzea la para focului.
55. Preoții cei mai de seamă și tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau niciuna.
56. Pentru că mulți făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
57. Unii s-au sculat și au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui și au zis:
58. „Noi L-am auzit zicând: „Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâini omenești, și în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omenești.”
59. Nici chiar în privința aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.
60. Atunci marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?”
61. Isus tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăși și I-a zis: „Ești Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”
62. „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Și veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.”
63. Atunci marele preot și-a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?
64. Ați auzit hula. Ce vi se pare?” Toți L-au osândit să fie pedepsit cu moartea.
65. Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L bată cu pumnii și să-I zică: „Prorocește!” Iar aprozii L-au primit în palme.