16. Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu niciun chip nu va intra în ea.”
18. Un fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”
19. „Pentru ce Mă numești bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
20. Știi poruncile: „Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.”
21. „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinerețea mea.”
22. Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.”
23. Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.
24. Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!
25. Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.”
26. Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”
27. Isus a răspuns: „Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.”
28. Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.”
29. Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa, sau nevasta, sau frații, sau părinții, sau copiii, pentru Împărăția lui Dumnezeu,
30. și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața veșnică.”
31. Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, și tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.