1. Rugăciunea prorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelor de jale.)
2. Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însuflețește-Ți lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ți aminte de îndurările Tale!
3. Dumnezeu vine din Teman, și Cel Sfânt vine din muntele Paran… – (Oprire.) – Măreția Lui acoperă cerurile, și slava Lui umple pământul.
4. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze, și acolo este ascunsă tăria Lui.
5. Înaintea Lui merge ciuma, și molima calcă pe urmele Lui.
6. Se oprește și măsoară pământul cu ochiul; privește și face pe neamuri să tremure; munții cei veșnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veșnice.
7. Văd corturile Etiopiei pline de groază, și se cutremură colibele din țara Madianului.
8. S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi și Te-ai suit în carul Tău de biruință?