5. Mai marii oștirii să vorbească apoi poporului și să zică: „Cine a zidit o casă nouă, și nu s-a așezat încă în ea, să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și să se așeze altul în ea.
6. Cine a sădit o vie, și n-a mâncat încă din ea, să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și să mănânce altul din ea.
7. Cine s-a logodit cu o femeie, și n-a luat-o încă, să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și s-o ia altul.”
8. Mai marii oștirii să vorbească mai departe poporului și să spună: „Cine este fricos și slab la inimă, să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraților lui.”
9. După ce mai marii oștirii vor isprăvi de vorbit poporului, să așeze pe căpeteniile oștirii în fruntea poporului.
10. Când te vei apropia de o cetate ca să te bați împotriva ei, s-o îmbii cu pace.
11. Dacă primește pacea și-ți deschide porțile, tot poporul care se va afla în ea să-ți dea bir și să-ți fie supus.
12. Dacă nu primește pacea cu tine și vrea să facă război cu tine, atunci s-o împresori.
13. Și după ce Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să treci prin ascuțișul sabiei pe toți cei de parte bărbătească.
14. Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele și tot ce va mai fi în cetate, toată prada, și să mănânci toată prada vrăjmașilor tăi, pe care ți-i va da în mână Domnul Dumnezeul tău.
15. Așa să faci cu toate cetățile care vor fi foarte departe de tine și care nu fac parte din cetățile neamurilor acestora.
16. Dar în cetățile popoarelor acestora, a căror țară ți-o dă ca moștenire Domnul Dumnezeul tău, să nu lași cu viață nimic care suflă.
17. Ci să nimicești cu desăvârșire popoarele acelea, pe hetiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe fereziți, pe heviți și iebusiți, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău,